Orice angajator cu cel puțin 10 angajați este obligat prin lege să inițieze negocieri pentru încheierea unui Contract Colectiv de Muncă (CCM).
Totuși, sindicalismul în mediul privat din România se confruntă cu un nivel scăzut de reprezentare și o rată de afiliere mult mai mică decât în sectorul de stat.
Asta pentru că patronii privați preferă să negocieze, conform legii, cu reprezentanții aleși ai salariaților, care sunt ușor de manipulat.
În acest context, în România există un sindicat într-o multinațională care a reușit performanțe.
„Din 400 de angajați, 60% sunt sindicaliști”, spune Valentin Banu, președintele Sindicatului Curierilor din România.
Lucrurile nu au mers tocmai ușor.
„Am început cu 16 colegi. Apoi, după ce Instanța ne-a dat decizia de înființare, a luat foc Judecătoria cu toate actele noastre. Apoi, am reluat demersurile și a mai durat un an până le-am refăcut”.
Construirea sindicatului a mers pe un drum simplu (dar, desigur, greu): „Convingerea oamenilor de a intra în sindicat s-a făcut prin muncă de la om la om… Rețeta sindicalismului de succes este munca de la om la om”.
Este importantă mișcarea sindicală în societate?
„Sindicatul vine cu o masă de oameni în spate, vine cu o forță!” – asta pentru angajați și echilibrul pieței muncii.
Dar mai este ceva:
„După al Doilea Război Mondial, Germania și Japonia (distruse de război – n.n.) au evoluat ca lideri mondiali în industrie, cu populații prospere, deoarece au „inventat” un tip de capacitate instituțională extrem de puternic.
Strategia Germaniei (dar și a Japoniei – n.n.) a pus accentul pe protecția socială și a consolidat o societate foarte organizată, în care guvernul, organizațiile sindicale și băncile au participat la coordonarea dezvoltării. (…)
Trăsătura sistemului german are o structură a capitalismului organizat sau cooperativ, în care guvernul și organizațiile sindicale colaborează în legătură cu chestiuni importante ale politicilor publice, a căror implementare o realizează în mare parte industria și organizațiile sindicale” – Linda Weiss, „Mitul statului lipsit de putere”.
Adică pilonii dezvoltării celor două țări, mai sus menționate, au fost: Guvernele, băncile autohtone, marii angajatori și sindicatele. Asta, împotriva presiunilor politice neoliberale care se făceau asupra acelor state la vremea respectivă. Au fost încăpățânați și au reușit. Rețeta, imbatabilă, este verificată…