La stația de epurare din Sighișoara, nămolul rezultat în urma procesului tehnologic de purificare a apei este uscat și transformat în material combustibil. Acesta poate fi utilizat în loc de cărbune.
Tehnic, din procesul de epurare al apei reziduale rezultă apă curată – deversată în râul din apropiere – și nămol.
Apa curată înseamnă ”aproape potabilă”. Diferența dintre ele este că apa potabilă este tratată cu agenți de clorinare, iar apa care pleacă din stația de epurare, nu are clor. Standardele pentru apa care pleacă dintr-o stație de epurare înspre mediul ambiant sunt extrem de severe.
În ceea ce privește nămolul, el era folosit de obicei pe post de îngrășământ agricol.
Sighișorenii de la Aquaserv S.A. Târgu Mureș îl depozitau în incite speciale, unde scoteau din el biogazul, folosit la alimentare unei centrale care oferea unității, adică angajaților stației de epurare, apă caldă și căldură.
Recent, s-a renunțat la acest biogaz. Nămolul trece direct printr-un proces de uscare, apoi este mărunțit și băgat în saci.
”Băgăm nămolul într-o instalație de deshidratare și uscare. Este singura stație de epurare din județul Mureș care produce nămol uscat. Acesta poate fi folosit pe post de carburant, în loc de cărbune. În fabricile de ciment, de exemplu”, spune Ioan Vasile Șerban, operator în cadrul Stației de epurare Sighișoara a Companiei Aquaserv S.A. Târgu Mureș.
Vasile Șerban, care lucrează în această stație de 37 de ani, membru al Sindicatului Apă Canal Aquaserv Sighișoara (afiliat la FSTSP-România), spune că sigurul lucru care trebuie îmbunătățit la acest tip de combustibil este timpul de ardere: se consumă prea repede. În rest, este un material inflamabil ca oricare altul.