Activitatea sindicală îmbracă o suită de problematici de o complexitate deosebită. Legislația națională este vagă, absentă sau chiar potrivnică mișcării sindicale.În acest context, unitatea sindicală este o premisă esențială în lupta pentru apărarea drepturilor muncitorilor.
Acesta a fost tema de bază a întâlnirii mai multor sindicate și federații sindicale, alături de reprezentanți ai administrației publice locale și ai angajatorilor, la Baia Mare, în 13 octombrie 2022.
La întâlnirea care a avut titlul ”Împreună suntem mai puternici!” au participat Federației Sindicatelor din Transporturi și Servicii Publice – România (FSTSP), Federația Sindicatelor Apă-Canal din România, Sindicatului Transurbis Zalău, Sindicatului Transloc Oradea.Gazde au fost Sindicatul din Transporturi și Servicii Maramureș și S.C. URBIS SĂ Baia Mare.
În cadrul acestei întâlniri s-au discutat, printre altele, modul în care sindicatele ar putea să se implice în împiedicarea societăților comerciale cu capital majoritar de stat – din serviciile publice -, la care mebri de sindicat lucrează, de a cheltui oneros banul public.
Concluzia a fost că soluțiile există. Concret, sindicatele pot depune plângeri penale împotriva conducerilor acelor societăți care deturnează banul public către zone ce periclitează activitatea societăților – lucru care se va întâmpla în viitorul apropiat.
Se pune însă întrebarea, mai ales din partea angajatorilor, dacă este oportun că sindicatul, în genere, să se intereseze de activitatea societății economice?
Răspunsul este: da! Pentru că sindicatul trebuie să protejeze locurile de muncă, iar acestea sunt legate de bună funcționare a acelei entități economice.
Mai mult, putem spune că mișcarea sindicală este un element major de progres social. Istoria o dovedește cu prisosință.
Exemplu: Germania și Japonia au ieșit înfrânte din Al Doilea Război Mondial, cu economiile distruse, dar au ajuns astăzi în elită statelor dezvoltate, iar acest lucru s-a întâmplat cu implicarea sindicatelor!
Astfel, se știe că la finalul conflagrației mondiale au primit un ajutor masiv din SUA. Numai că acest ajutor a venit pe o filieră politică de tip neoliberal, care obligă celor două țări să nu nu se implice în coordonarea economică, pe care ar fi trebuit să o lase în voia pieței libere, piață pe care o coordona, desigur, SUA.
Germanii și japonezii au spus ”da, da!”, dar au făcut ”nu, nu!”.
Astfel, cele două state s-au implicat profund în planificare și dezvoltarea economiilor proprii, prin conlucrarea strânsă și eficientă dintre guverne, SINDICATE, bănci și marii industriași, adică marii angajatori (Linda Weiss – ”Mitul statului lipsit de putere”).
Amândouă țările au ajuns acum în elită economică mondială prin combinarea dezvoltării cu asigurarea bunăstării cetățenilor, sub coordonarea celor patru piloni politico-sociali menționați mai sus.
Adică, cele două state nu au renunțat la bunăstare, de dragul creșterii economice în sine, cum cere neoliberalismul – și au reușit!
În ceea ce privește politică economică neoliberală – la care România a aderat orbește în ultimii 32 de ani (în paranteză trebuie spus că acestă politică are că obiectiv, la noi, printre altele, obstrucționarea mișcării sindicale) -, aceeași autoare (membru al Academiei de Științe Sociale din Australia) spune: ”Dacă măsura unei economii și a unei societăți prospere este gradul în care mai mulți oameni se bucură de standard mai înalte de viață, atunci se poate cu siguranță concluziona că modelul neoliberal nu îndeplinește acest criteriu de bază.
Pomul neoliberal rodește cu siguranță câteva fructe gustoase, menite să hrănească doar o minoritate bogată”.
Aici am adăuga faptul că la Articolul 23 (4), din Declarația Universală a Drepturilor Omului se spune că: ”Orice persoană are dreptul de a întemeia sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale”.
Acest lucru dă dimensiunea reală a titlului întâlnirii sindicale de la Baia Mare: ”Împreună suntem mai puternici!”