Metodele prin care un sindicat poate să protejeze cel mai bine interesele membrilor săi au fost deseori criticate pe reţelele de socializare. În ultimii ani s-a indus ideea că sindicatele nu ar avea voie să ceară măriri salariale, nu ar avea voie să declanşeze greve şi, în general, ar fi mai bine fără sindicate. Nu se mai spune nimic despre faptul că de aproape 150 de ani mişcarea sindicală a contribuit decisiv la construirea drepturilor democratice care astăzi ni se par „normale” (ziua de muncă de opt ore, concedii de odihnă etc.). Acesta este şi motivul pentru care dreptul de a fi membru de sindicat este stipulat în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de ONU în 1948. Ca atare, dacă mişcarea sindicală este un pol al democraţiei, cum se aplică acest lucru? Să luăm un caz concret…
Sindicatul Lucrătorilor din Transporturi şi Servicii Maramureş are un număr de 320 de mebri și s-a constituit prin fuziunea a două sindicate din această societate, reușind să atragă în rândurile sale peste 95% dintre salariații societatea locală de transport public SC URBIS S.A. Baia Mare. Acest sindicat, membru al Federaţiei Sindicatelor din Transporturi şi Servicii Publice – România, se poate lăuda că a reuşit, prin negocierea Contractului Colectiv de Muncă, să crească an de an veniturile angajaţilor societăţii, în ciuda situaţiei economice grele, la nivel naţional şi mondial.
Dar, pentru a atinge asemenea performanţe este nevoie ca entitatea economică în care sindicatul fiinţează să aibă un management de calitate, pe de o parte, iar sindicatul respectiv să aibă o relaţie foarte bună cu executivul societăţii şi cu primăria, pe de altă parte.
Altfel spus, cu o minimă bunăvoiţă a partenerilor de dialog social, orice problemă îşi poate găsi rezolvarea.
Acesta este cazul Sindicatului Lucrătorilor din Transporturi şi Servicii Maramureş, care, în conlucrare cu primăria şi executivul SC URBIS S.A. a reuşit performanţe pe care puţine altele le-au reuşit.
Mergând mai departe, ideea că mişcarea sindicală nu trebuie să se implice în activitatea politică (idee indusă sistematic în spaţiul public!), este, în fapt, un nonsens, deoarece dialogul social presupune negocieri între reprezentanţii societăţii civile – sindicatele în primul rând – şi, desigur, politicul, adică zona în care se fac şi se desfac legile. Ce alte componente ale societății ar putea purta un dialog social mai eficient?
Iar rostul sindicatelor este acum să protejeze acea parte a democraţiei care, să spunem aşa, e foarte aproape de pielea cetăţeanului: salarizare corectă şi condiţii de muncă decente (dar nu numai…).
„Mișcarea sindicală este un pol al democrației, iar noi, prin creșterea forței mișcării sindicale, considerăm că vom avea în această democrație un cuvânt greu de spus pe viitor”, explică Ciceo Gravril, preşedintele Sindicatului Lucrătorilor din Transporturi şi Servicii Maramureş.