În România se anunță frământări sociale cum nu au mai fost de mulți ani. Proteste de stradă și greve. Acest lucru se întâmplă mai peste tot în Europa. Motivul principal: sărăcia. Mai pe șleau, inflația galopantă. Oficialitățile, de la noi și de aiurea, spun că ar fi nevoie de politici economice de austeritate pentru a trece de acest moment. Adică greutatea colapsului economic să fie mutată pe umerii populației. Mișcarea sindicală este însă de altă părere: inflația actual nu a fost produsă de salariile oamenilor, ci de profiturile în exces, adică este o inflație a lăcomiei celor ce dețin mijloacele de producție. Ce ar fi de făcut? Să vedem mai întâi care sunt datele sărăciei la noi…
Iarna, garniturile de metrou care circulă pe M2, în jurul orei 06:00, miros a fum de sobă. Da, chiar așa! Vârstnicii care vin din marginile Bucureștiului, mulți îmbrăcați în uniforme ale unor firme de pază, merg la muncă.
Vizibil obosiți, unii cu fețele livide (poate chiar bolnavi), își completează pensiile minime cu salarii minime pe economie. Venituri mici, trai insalubru…
(Cu ani în urmă, un om îi spune ministresei Raluca Turcan, care făcea baie de mulțime, că are salariul minim pe economie și nu poate trăi cu acest venit. La care ministresa Muncii îl îndeamnă, cu seninătate, să își mai ia un loc de muncă. Pentru că, nu-i așa, puțin cu puțin dă… puțin mai mult.)
Dincolo de anecdotică – totuși reală -, vorbesc cifrele.
Datele oficiale spun că în România 1.030.316 de vârstnici au pensia minimă, adică 1.125 de lei pe lună. De menționat aici că în 10 județe pensia medie este sub 1750 de lei, iar numărul total de pensionari din țara noastră este de 4.770.937 de persoane.
Mai departe: în România, 165.714 persoane trăiesc din venitul minim garantat, adică 170 de lei pe lună (!).
De asemenea, 1.897.000 de persoane trăiesc din salariul minim pe economie, adică 1.863 de lei pe lună.
Tot în România, 1.500.000 de copii se confruntă cu nutriția deficitară, acces limitat la educație și servicii sociale – din cauza sărăciei. S-a spus de mai multe ori, în ultimi 20 de ani, că minorii sunt cei mai săraci cetățeni ai României – dar nu s-a făcut nimic.
În acest context, conform datelor INS, coșul minim de trai are o valoare de 3.273 de lei de persoană pe lună.
„Limitarea prețurilor, impozitarea și redistribuirea profiturilor și bogățiilor în exces”
Ca atare, aproximativ 4.600.000 de persoane, inclusiv copii, se află sub posibilitatea de a beneficia de coșul minim de trai. Iar coșul minim înseamnă supraviețuire, nu mai mult. Asta, în mileniul 3, mileniu de la care aveam foarte multe așteptări, în bine. Ce ar fi de făcut?
„Angajatorii, guvernele și UE au toată responsabilitatea de a lua măsuri urgent pentru a aborda criza costurilor vieții, asigurând creșteri salariale, sprijin de urgență pentru familiile aflate în dificultate, limitarea prețurilor, impozitarea și redistribuirea profiturilor și bogățiilor în exces” – arată Confederația Europeană a Sindicatelor.
Menționăm că în ultimii ani marii angajatori au anunțat, cinic, profituri uriașe pe fondul inflației mondiale care a sărăcit populația.
(Cu 2.300 de ani în urmă Aristotel spunea: „Prisosul, iar nu nevoia, face să se săvârşească crimele cele mari”. Avea dreptate.)
În fine, vestea bună este că în perioada următoare pe agenda publică din România va reapărea tema corelării salariului minim cu nivelul coșului minim de consum, așa cum cere OUG 217/2000.
Prima acțiune se va desfășura vineri, 19 mai 2023: la Curtea de Apel Cluj se va înregistra o acțiune prin care se atacă ultima Hotărâre de Guvern privind salariul minim – Hotărâre ce nu ține seama de corelarea dintre salariului minim și coșul minim de consum.
Rămâne de văzut dacă demersurile pe acestă temă ale societății civile vor reuși să impună politicului dezideratul mai sus menționat – ce reflectă, în fapt, o nevoie socială stringentă.